la început era Cuvântul…

Bună întrebare! Poate omul trăi fără Dumnezeu?

Răspunsul la această întrebare ar trebui să ne dea serios de gândit! De fapt, căutarea răspunsului la această întrebare este de cea mai mare importanţă, iar răspunsul dat va dicta felul în care ne raportăm la Dumnezeu, lume şi viaţă! Dar ar trebui să ne gândim ce înseamnă de fapt a trăi cu adevărat. Până la urmă, cu toţii trăim, însă cum?

Trăim din belşug? Trăim din plin viaţa pe care o avem? Fiindcă omul este duh, suflet şi trup, el trebuie să trăiască echilibrat în toate aceste aspecte. Dacă unul dintre ele este neglijat sau trecut cu vederea, atunci punem la îndoială viaţa din plin a acestui om. Mulţi sunt de părere că cei ce cred în Dumnezeu nu mai îşi trăiesc viaţa. Este de fapt cu totul invers. Domnul Isus spune:

“Am venit [ca oamenii] să aibă viaţa din belşug!”

Ar putea cel ce a creat viaţa să îţi oprească dreptul la viaţă? Însă mulţi nu vor înţelege asta. E drept, unul care crede în Dumnezeu nu minte, nu fură, nu fumează, nu înjură şi alte lucruri… Din ce cauză? Pentru că nu are voie? Greşit. El nu mai face aceste lucruri din dragoste! Aici este partea frumoasă! Creştinul ştie că aceste lucruri nu îi plac lui Dumnezeu, iar ca atare nu îi mai fac plăcere nici lui însuşi. Dragostea pentru Dumnezeu este cea care motivează pe credincios la o viaţă curată! Mulţi nu înţeleg aceste lucruri, şi nici nu au cum, dacă nu le trăiesc ei înşişi. Biblia îndeamnă:

“Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”

Poţi înţelege aceste lucruri doar dacă le experimentezi, doar dacă le trăieşti în propria viaţă! Şi din moment ce vei gusta bunătatea lui Dumnezeu, nu vei vrea să mai dai înapoi! Eu o spun pentru mine: “Nu regret nici o clipă că Îl cred pe Dumnezeu! Viaţa împreună cu El e o viaţă din belşug!” Tu ce zici?

Evaluăm lucrurile din jurul nostru după modul în care îşi au sfârşitul. Toamna se numără bobocii, la sfârşit de an facem bilanţul, la sfârşitul şcolii se încheie medii şi se dau premii. La sfârşitul vieţii se vede pentru ce ai trăit. Dar e prea târziu pentru a schimba ceva. Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se vede că duc la moarte. O cale doar duce la viaţa veşnică, iar această cale este credinţa în Domnul Isus. Fără aceasta, viaţa ta pe acest pământ este risipită, trăieşti în van. Dumnezeu este cel care a creat viaţa, Cel care te-a creat şi pe tine, aşa că El e Cel care a stabilit scopul vieţii şi cum trebuie trăită aceasta! Fără El, nu poţi trăi o viaţă adevărată! Un inventator are un scop pentru invenţiile sale şi le face cu o intenţie bine definită. La aparatele electrocasnice pe care le cumpărăm avem manuale de utilizare. Într-un mod asemănător, viaţa noastră are şi ea un scop, iar manualul nostru este Biblia. Fără acestea, nu îţi poţi trăi viaţa aşa cum a fost ea proiectată de Dumnezeu, şi vei ajunge să o trăieşti într-un mod greşit, sfârşind departe de Creator. Şi acest lucru e dureros.

Pentru ce trăieşti? Pentru ca să mănânci şi să bei? Pentru ca să ai o familie? Pentru ca să te simţi împlinit? Pentru ca să fii religios? Pentru ca să faci fapte bune? Dacă pentru oricare dintre acestea, fie ele bune în ele însele, atunci nu trăieşti adevărata viaţă! Adevărata viaţă începe cu Dumnezeu! Adevărata viaţă continuă şi se sfârşeşte tot cu Dumnezeu! Adevărata viaţă se găseşte în Dumnezeu, iar El e gata să o dea oricum crede în El!

Începe azi să trăieşti viaţa pe care o are Dumnezeu pentru tine, crezând în El!

“Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el!”

radu scopul vieţii, viata vesnica

De curând am început să citesc o carte interesantă, despre scopul vieţii omului pe pământ. Aşa că, aş vrea în următoarele câteva săptămâni cu ajutorul lui Dumnezeu să scriu câte un articol pe săptămână pe această temă.

Desigur întrebarea este una pe care toate generaţiile istoriei au pus-o, şi cei mai luminaţi gânditori nu au căzut de acord asupra acestor lucruri. Nu am pretenţia ca eu să rezolv această chestiune, dar Biblia are pretenţia că dă răspunsul la această întrebare! Până la urmă, Biblia este autoritatea acreditată de Dumnezeu pentru a rezolva această “enigmă” a sensului vieţii noastre pe pământ!

Aşa că, pentru ce trăiesc? Trăim ca să mergem la şcoală, apoi la facultate, apoi la lucru şi apoi să ne pensionăm? Ar fi prea trist. Trăim ca să adunăm comori pe acest pământ pentru ca în final să ajungă la alţii? Cine a fost cel mai bogat om din lume acum 10 ani? Probabil… că nu ştii… deci cu toată bogăţia lui, cu toată faima lui, lumea l-a uitat şi s-a pierdut în anonimat. Aşa se va întâmpla cu fiecare din noi dacă trăim pentru asta. Ar fi trist, dar mulţi s-ar bucura dacă s-ar terminat totul aici. Adevărul este însă că lucrurile nu se termină aici. De fapt, chiar Biblia spune, dacă totul s-ar termina pe pământ atunci: “să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. Vă vine să credeţi, Biblia e de acord că dacă nu ar exista o înviere a morţilor, atunci da, oamenii “să mănânce şi să bea căci mâine vor muri”! Dar Biblia spune că “oamenii sunt datori să moară o singură dată iar după aceea vine judecata” şi toţi ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu! Ce diferenţă face aceasta în modul în care trebuie să ne trăim viaţa!

Deci dacă banii, mâncarea şi băutura nu rezolvă problema vieţii noastre, atunci nu se merită să trăim pentru ele. Poate ziceţi că nimeni nu trăieşte pentru bani, pentru mâncare sau pentru băutură. Chiar aşa să fie?

Când muncim toată ziua, de dimineaţa până seara şi ajungem acasă epuizaţi, buni doar pentru a ne pune în pat să dormim, şi nu avem timp pentru sufletul nostru, pentru ce trăim? Când ne trudim şi ne căutăm două joburi, ca să ne putem cumpăra o maşină mai bună (pentru că cea veche e demodată) sau o casă mai mare sau (…tu ştii ce anume… ) pentru ce trăim? Nu mai avem timp nici de cei noi înşine, cum să mai avem de cei de lângă noi! Zicem că trăim pentru o viaţă mai bună pe pământ! Adică… stai puţin… trăim pentru o viaţă mai bună? E o definiţie circulară, ceea ce e inacceptabil! Trăieşti pentru ca să ai o viaţă mai bună? E ca şi cum ai băga monede într-un automat de cafea care, în loc să îţi dea cafea, îţi returnează monedele înapoi, doar pentru ca să le bagi iar! Asta e nonsens! Şi totuşi, aşa alegem să trăim mulţi dintre noi.
Domnul Isus spune:

Oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? (Matei 16:25-26)

Aşa că, viaţa câştigată este doar cea “pierdută” pentru Domnul Isus! E pierdută în ochii lumii, majoritatea vor zice că ţi-ai închis viaţa, că ţi-o iroseşti, că eşti nebun, atunci când vrei să asculţi de Dumnezeu! Dar, contează părerea Domnului: ţi-ai câştigat viaţa dacă Mi-o dai Mie!

Ce faci tu cu viaţa ta? Trăieşti doar pentru tine, doar ca să trăieşti? Sau ţi-ai pus viaţa în mâinile Domnului Isus?

radu scopul vieţii, viata dupa moarte, viata vesnica

Moartea şi învierea Domnului Isus Hristos sunt de cea mai mare importanţă pentru credinţa creştină. Dacă Hristos nu a murit şi nu a înviat, atunci totul e degeaba. Dacă în schimb El a murit şi a înviat, atunci creştinul, are parte de cea mai strălucită perspectivă din câte există.

Faptul că Domnul Isus a fost răstignit pe cruce este dovedit şi relatat atât de Evanghelii, cât şi de istorici din acea perioadă, atât simpatizanţi ai creştinismului cât şi duşmani ai acestuia. În ce priveşte învierea Domnului Isus, există numeroşi martori care l-au văzut viu. Evangheliile şi prima scrisoare a lui Pavel către Corinteni menţionează mulţi martori, peste 500, care L-au văzut pe Domnul Isus viu. De remarcat faptul că la timpul scrierii scrisorii către Corinteni, Pavel menţionează că majoritatea acestor martori sunt încă în viaţă. Dacă ceea ce Pavel a scris nu putea fi verificat, cei care au fost martori oculari ar fi obiectat la scrierile lui Pavel şi nu ar fi acceptat relatarea acestuia. Însă moartea şi învierea Domnului Isus este cel mai măreţ eveniment din istoria întregii omeniri.

Chiar răspunsul la întrebarea: “Este viaţă după moarte?” este dat de învierea Domnului Isus. Dacă Domnul Isus nu a înviat, atunci înseamnă că totul se sfârşeşte la mormânt, şi viaţa de pe acest pământ nu are nici o altă finalitate. Nu există nădejde şi nu există scop. Dacă totul se sfârşeşte aici, atunci “să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.”.

Însă învierea Domnului Isus din morţi ne dă tocmai această nădejde. El a înviat, şi aceasta dovedeşte că există viaţă după moarte! El a înviat, aşa că există o înviere a morţilor.

De ce a fost răstignit Domnul Isus?

El a strigat pe cruce: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. E o întrebare tulburătoare. Dumnezeu Tatăl L-a părăsit pe Dumnezeu Fiul. De ce? Răspunsul se găseşte în noi. Din cauza noastră a fost părăsit Domnul Isus. El spune că îşi dă viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi. Aş vrea să explic puţin lucrul acesta.

Dumnezeu a hotărât că răsplata pentru păcat este moartea. Dar în Vechiul Testament, Dumnezeu a dat o lege evreilor, iar oridecâteori păcătuiau, nu primeau ei ce se cuvenea, adică moartea, ci ei trebuiau să aducă pentru iertarea păcatelor lor un miel, care murea în locul lor, şi se considera că păcatul omului trecea asupra mielului, care era astfel omorât. Odată cu venirea Domnului Isus, El a fost considerat mielul care ne-a luat nouă locul. Păcatele noastre au trecut asupra Lui. Păcatele noastre, şi ale întregii omeniri. Toate păcatele, dintotdeauna, din trecut şi din viitor, asupra Lui. Păcatele şi crimele lui Hitler şi ale lui Lenin asupra Lui. Dar şi păcatele mele şi ale tale asupra Lui. Tot ce a fost, este şi va fi păcat, a trecut asupra Lui. Şi din cauză că Dumnezeu Tatăl nu poate suporta păcatul, L-a părăsit pe Domnul Isus, acolo, când era pe cruce. Dar prin aceasta, păcatul tuturor care acceptă faptul că Domnul Isus a murit pentru ei, este iertat înaintea lui Dumnezeu. Poţi fi liber de orice păcat crezând în moartea substitutivă a Domnului Isus. Deoarece moartea şi învierea Domnului Isus sunt evenimente istorice reale, putem fi iertaţi, putem fi împăcaţi cu Dumnezeu şi putem să ne petrecem veşnicia împreună cu El.

Nimic nu e mai minunat decât aceasta! Domnul Isus a înviat, arătând că moartea nu are ultimul cuvânt. Şi toţi cei ce cred în El vor învia şi ei, ca să fie totdeauna cu Cel în care au crezut. Dar este şi reversul medaliei. Toţi cei care nu au crezut în El vor învia şi ei, dar pentru a fi totdeauna despărţiţi de El, în pedeapsa veşnică.

De răspunsul la întrebarea următoare depinde viaţa şi perspectiva ta veşnică:

Hristos a înviat! Crezi tu lucrul acesta?

radu Dumnezeu, inviere, viata dupa moarte, viata vesnica

Vreau să abordăm în acest articol un alt mit des întâlnit, să-l numim “mitul destinului comun”. Va să zică, unde or să meargă toţi, acolo o să merg şi eu, ce se întâmplă cu toţi o să se întâmple şi cu mine.

Oare chiar aşa să fim de indiferenţi faţă de destinul nostru etern? Greu de crezut că gândim în felul acesta când e vorba de viaţa noastră pe acest pământ. Ne place să fim unici, ne place să fim printre acei puţini care într-un anume domeniu se remarcă cu ceva, ne place să ieşim în evidenţă, trebuie să recunoaştem. De fapt, nu vrem să ne pierdem în mulţime. Nu suntem un nimeni, zicem noi. Suntem valoroşi şi vrem ca alţii să ne aprecieze pentru ceea ce suntem. Vrem să studiem la cele mai bune şcoli, vrem să avem cel mai bun loc de muncă, vrem să avem cea mai fericită viaţă şi familie, vrem, vrem, vrem…

Dar pentru viitorul care ne stă înainte ce vrem? Vrem să mergem unde merg cei mai mulţi? Nu cred. Domnul Isus spune:

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt ceice o află. (Matei 7:13-14)

Aşa e, cei mai mulţi sunt pe calea cea lată. Dar cred că orice om preocupat de viitorul său veşnic vrea să fie printre cei puţini care apucă pe calea care duce la viaţă, la cer. Vrei să fii şi tu acolo, cu siguranţă! Domnul Isus dă răspunsul cum se poate ajunge acolo:

Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6)

El este Calea, nu o cale, ci singura cale. Prin credinţa în El se ajunge în cer.

Tu încotro vrei să o apuci?

P.S. îmi pare rău pentru publicarea articolului cu o săptămână întârziere.

radu calea spre cer, destin, Mituri, viata vesnica

Întrebarea veşniciei este una capitală pentru orice om. Avem în noi acest gând şi această dorinţă, de a trăi veşnic. De fapt, uneori ne purtăm şi trăim în aşa fel ca şi cum chiar am trăi o veşnicie pe acest pământ, uitând cât de trecători suntem în această lume. De altfel, ce s-ar întâmpla cu această lume dacă totul s-ar termina la mormânt? O întrebare cu răspuns sumbru… tot ce e frumos, tot ce e nobil, orice ne aduce bucurie şi speranţă, orice gând bun şi orice faptă bună, orice dovadă de dragoste arătată celor apropiaţi sau depărtaţi, orice zâmbet… toate ar fi în zadar. Goană după vânt! E ca şi cum te-ai lupta cu pumnul în vânt. Pentru ce am mai trăi, pentru ziua de mâine? Şi ziua de mâine pentru ce o trăim, pentru cea care urmează după ea? Şi ultima zi din viaţă pentru ce am trăi-o? Pentru nimic! Dacă la moarte s-ar sfârşi totul, am trăi fiecare zi pentru următoarea, şi în final pentru ca să murim. Oare atât înseamnă viaţa?

Să fim sinceri cu noi înşine, avem aşteptări mai mari de atât. Conştienţi fiind că există veşnicia, avem o altă perspectivă.

Dacă întrebi pe cineva

- Eşti mântuit?

răspunsul va veni foarte probabil

- Dumnezeu ştie.

E drept. Întrebarea se pune, pot eu fii sigur că sunt mântuit? Pentru unii poate părea o aroganţă spirituală, însă înţelegeţi-mă bine, este de o importanţă capitală să ştiu cum va fi veşnicia care îmi stă înainte, dacă o voi pentrece în fericire veşnică sau în chin veşnic! Tuturor ne place să avem certitudini, aşa că aceasta probabil că este cea mai bună certitudine pe care o poţi avea: faptul că poţi ştii dacă eşti mântuit sau nu.

Într-un articol anterior am ajuns la concluzia că Biblia este adevărată, şi ea este autoritatea care ne poate clarifica aceste lucruri. Ei bine, Biblia spune că poţi să ştii dacă eşti mântuit sau nu (răsuflu uşurat la o asemenea veste bună). Mai jos voi reda câteva versete care sunt foarte clare în această privinţă:

Să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. (1 Ioan 5:13)

Observaţi aici certitudinea acestei afirmaţii pe care o face Apostolul Ioan. Aveţi viaţa veşnică! Să ştiţi că o aveţi, voi care credeţi în Domnul Isus! Nu veţi avea, nu poate că, nu să speraţi că aveţi viaţa veşnică, nu veţi vedea voi, sau ştie numai Dumnezeu! Nu, no way! Voi puteţi ştii că o aveţi, dacă credeţi în Isus Hristos, ca Fiul al lui Dumnezeu care Şi-a dat viaţa pentru voi! Dumnezeu vă dă această viaţă celor ce credeţi în El, şi doreşte ca voi să ştiţi aceasta! De ce? Pentru ca toţi care credem în El să ne putem bucura încă de pe acum de ea!

E ca şi cum cineva îmi promite că îmi va da o vilă de lux peste un an. Nu mi-o dă acum, dar îmi dă cheile, ca să ştiu că e a mea, că e pregătită pentru mine şi că voi intra în posesia ei. Eu mă bucur de pe acum de ea.

Cine crede în Fiul [lui Dumnezeu], are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (Isus Hristos, în Ioan 3:36)

Un alt verset cutremurător de clar! Sunt cuvintele Domnului Isus însuşi! Cine crede în El, are viaţa veşnică! Aici Domnul Isus zice şi alternativa, şi grozav lucru este să înduri mânia lui Dumnezeu care să rămână peste tine o veşnicie întreagă!

Biblia nu doar că ne învaţă că există viaţă veşnică, cu ea ne şi dă siguranţa acesteia. Putem ştii foarte clar dacă avem sau nu această viaţă veşnică! Nu e o chestiune ascunsă sau necunoscută!

Verdictul final depinde însă de alegerea ta… crezi în Cel ce Şi-a dat viaţa pentru tine?

radu adevarul absolut, Biblia, Dumnezeu, Mituri, siguranta, viata vesnica