la început era Cuvântul…

De curând am început să citesc o carte interesantă, despre scopul vieţii omului pe pământ. Aşa că, aş vrea în următoarele câteva săptămâni cu ajutorul lui Dumnezeu să scriu câte un articol pe săptămână pe această temă.

Desigur întrebarea este una pe care toate generaţiile istoriei au pus-o, şi cei mai luminaţi gânditori nu au căzut de acord asupra acestor lucruri. Nu am pretenţia ca eu să rezolv această chestiune, dar Biblia are pretenţia că dă răspunsul la această întrebare! Până la urmă, Biblia este autoritatea acreditată de Dumnezeu pentru a rezolva această “enigmă” a sensului vieţii noastre pe pământ!

Aşa că, pentru ce trăiesc? Trăim ca să mergem la şcoală, apoi la facultate, apoi la lucru şi apoi să ne pensionăm? Ar fi prea trist. Trăim ca să adunăm comori pe acest pământ pentru ca în final să ajungă la alţii? Cine a fost cel mai bogat om din lume acum 10 ani? Probabil… că nu ştii… deci cu toată bogăţia lui, cu toată faima lui, lumea l-a uitat şi s-a pierdut în anonimat. Aşa se va întâmpla cu fiecare din noi dacă trăim pentru asta. Ar fi trist, dar mulţi s-ar bucura dacă s-ar terminat totul aici. Adevărul este însă că lucrurile nu se termină aici. De fapt, chiar Biblia spune, dacă totul s-ar termina pe pământ atunci: “să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. Vă vine să credeţi, Biblia e de acord că dacă nu ar exista o înviere a morţilor, atunci da, oamenii “să mănânce şi să bea căci mâine vor muri”! Dar Biblia spune că “oamenii sunt datori să moară o singură dată iar după aceea vine judecata” şi toţi ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu! Ce diferenţă face aceasta în modul în care trebuie să ne trăim viaţa!

Deci dacă banii, mâncarea şi băutura nu rezolvă problema vieţii noastre, atunci nu se merită să trăim pentru ele. Poate ziceţi că nimeni nu trăieşte pentru bani, pentru mâncare sau pentru băutură. Chiar aşa să fie?

Când muncim toată ziua, de dimineaţa până seara şi ajungem acasă epuizaţi, buni doar pentru a ne pune în pat să dormim, şi nu avem timp pentru sufletul nostru, pentru ce trăim? Când ne trudim şi ne căutăm două joburi, ca să ne putem cumpăra o maşină mai bună (pentru că cea veche e demodată) sau o casă mai mare sau (…tu ştii ce anume… ) pentru ce trăim? Nu mai avem timp nici de cei noi înşine, cum să mai avem de cei de lângă noi! Zicem că trăim pentru o viaţă mai bună pe pământ! Adică… stai puţin… trăim pentru o viaţă mai bună? E o definiţie circulară, ceea ce e inacceptabil! Trăieşti pentru ca să ai o viaţă mai bună? E ca şi cum ai băga monede într-un automat de cafea care, în loc să îţi dea cafea, îţi returnează monedele înapoi, doar pentru ca să le bagi iar! Asta e nonsens! Şi totuşi, aşa alegem să trăim mulţi dintre noi.
Domnul Isus spune:

Oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? (Matei 16:25-26)

Aşa că, viaţa câştigată este doar cea “pierdută” pentru Domnul Isus! E pierdută în ochii lumii, majoritatea vor zice că ţi-ai închis viaţa, că ţi-o iroseşti, că eşti nebun, atunci când vrei să asculţi de Dumnezeu! Dar, contează părerea Domnului: ţi-ai câştigat viaţa dacă Mi-o dai Mie!

Ce faci tu cu viaţa ta? Trăieşti doar pentru tine, doar ca să trăieşti? Sau ţi-ai pus viaţa în mâinile Domnului Isus?

radu scopul vieţii, viata dupa moarte, viata vesnica

Moartea şi învierea Domnului Isus Hristos sunt de cea mai mare importanţă pentru credinţa creştină. Dacă Hristos nu a murit şi nu a înviat, atunci totul e degeaba. Dacă în schimb El a murit şi a înviat, atunci creştinul, are parte de cea mai strălucită perspectivă din câte există.

Faptul că Domnul Isus a fost răstignit pe cruce este dovedit şi relatat atât de Evanghelii, cât şi de istorici din acea perioadă, atât simpatizanţi ai creştinismului cât şi duşmani ai acestuia. În ce priveşte învierea Domnului Isus, există numeroşi martori care l-au văzut viu. Evangheliile şi prima scrisoare a lui Pavel către Corinteni menţionează mulţi martori, peste 500, care L-au văzut pe Domnul Isus viu. De remarcat faptul că la timpul scrierii scrisorii către Corinteni, Pavel menţionează că majoritatea acestor martori sunt încă în viaţă. Dacă ceea ce Pavel a scris nu putea fi verificat, cei care au fost martori oculari ar fi obiectat la scrierile lui Pavel şi nu ar fi acceptat relatarea acestuia. Însă moartea şi învierea Domnului Isus este cel mai măreţ eveniment din istoria întregii omeniri.

Chiar răspunsul la întrebarea: “Este viaţă după moarte?” este dat de învierea Domnului Isus. Dacă Domnul Isus nu a înviat, atunci înseamnă că totul se sfârşeşte la mormânt, şi viaţa de pe acest pământ nu are nici o altă finalitate. Nu există nădejde şi nu există scop. Dacă totul se sfârşeşte aici, atunci “să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.”.

Însă învierea Domnului Isus din morţi ne dă tocmai această nădejde. El a înviat, şi aceasta dovedeşte că există viaţă după moarte! El a înviat, aşa că există o înviere a morţilor.

De ce a fost răstignit Domnul Isus?

El a strigat pe cruce: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. E o întrebare tulburătoare. Dumnezeu Tatăl L-a părăsit pe Dumnezeu Fiul. De ce? Răspunsul se găseşte în noi. Din cauza noastră a fost părăsit Domnul Isus. El spune că îşi dă viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi. Aş vrea să explic puţin lucrul acesta.

Dumnezeu a hotărât că răsplata pentru păcat este moartea. Dar în Vechiul Testament, Dumnezeu a dat o lege evreilor, iar oridecâteori păcătuiau, nu primeau ei ce se cuvenea, adică moartea, ci ei trebuiau să aducă pentru iertarea păcatelor lor un miel, care murea în locul lor, şi se considera că păcatul omului trecea asupra mielului, care era astfel omorât. Odată cu venirea Domnului Isus, El a fost considerat mielul care ne-a luat nouă locul. Păcatele noastre au trecut asupra Lui. Păcatele noastre, şi ale întregii omeniri. Toate păcatele, dintotdeauna, din trecut şi din viitor, asupra Lui. Păcatele şi crimele lui Hitler şi ale lui Lenin asupra Lui. Dar şi păcatele mele şi ale tale asupra Lui. Tot ce a fost, este şi va fi păcat, a trecut asupra Lui. Şi din cauză că Dumnezeu Tatăl nu poate suporta păcatul, L-a părăsit pe Domnul Isus, acolo, când era pe cruce. Dar prin aceasta, păcatul tuturor care acceptă faptul că Domnul Isus a murit pentru ei, este iertat înaintea lui Dumnezeu. Poţi fi liber de orice păcat crezând în moartea substitutivă a Domnului Isus. Deoarece moartea şi învierea Domnului Isus sunt evenimente istorice reale, putem fi iertaţi, putem fi împăcaţi cu Dumnezeu şi putem să ne petrecem veşnicia împreună cu El.

Nimic nu e mai minunat decât aceasta! Domnul Isus a înviat, arătând că moartea nu are ultimul cuvânt. Şi toţi cei ce cred în El vor învia şi ei, ca să fie totdeauna cu Cel în care au crezut. Dar este şi reversul medaliei. Toţi cei care nu au crezut în El vor învia şi ei, dar pentru a fi totdeauna despărţiţi de El, în pedeapsa veşnică.

De răspunsul la întrebarea următoare depinde viaţa şi perspectiva ta veşnică:

Hristos a înviat! Crezi tu lucrul acesta?

radu Dumnezeu, inviere, viata dupa moarte, viata vesnica