la început era Cuvântul…

Moartea şi învierea Domnului Isus Hristos sunt de cea mai mare importanţă pentru credinţa creştină. Dacă Hristos nu a murit şi nu a înviat, atunci totul e degeaba. Dacă în schimb El a murit şi a înviat, atunci creştinul, are parte de cea mai strălucită perspectivă din câte există.

Faptul că Domnul Isus a fost răstignit pe cruce este dovedit şi relatat atât de Evanghelii, cât şi de istorici din acea perioadă, atât simpatizanţi ai creştinismului cât şi duşmani ai acestuia. În ce priveşte învierea Domnului Isus, există numeroşi martori care l-au văzut viu. Evangheliile şi prima scrisoare a lui Pavel către Corinteni menţionează mulţi martori, peste 500, care L-au văzut pe Domnul Isus viu. De remarcat faptul că la timpul scrierii scrisorii către Corinteni, Pavel menţionează că majoritatea acestor martori sunt încă în viaţă. Dacă ceea ce Pavel a scris nu putea fi verificat, cei care au fost martori oculari ar fi obiectat la scrierile lui Pavel şi nu ar fi acceptat relatarea acestuia. Însă moartea şi învierea Domnului Isus este cel mai măreţ eveniment din istoria întregii omeniri.

Chiar răspunsul la întrebarea: “Este viaţă după moarte?” este dat de învierea Domnului Isus. Dacă Domnul Isus nu a înviat, atunci înseamnă că totul se sfârşeşte la mormânt, şi viaţa de pe acest pământ nu are nici o altă finalitate. Nu există nădejde şi nu există scop. Dacă totul se sfârşeşte aici, atunci “să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.”.

Însă învierea Domnului Isus din morţi ne dă tocmai această nădejde. El a înviat, şi aceasta dovedeşte că există viaţă după moarte! El a înviat, aşa că există o înviere a morţilor.

De ce a fost răstignit Domnul Isus?

El a strigat pe cruce: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. E o întrebare tulburătoare. Dumnezeu Tatăl L-a părăsit pe Dumnezeu Fiul. De ce? Răspunsul se găseşte în noi. Din cauza noastră a fost părăsit Domnul Isus. El spune că îşi dă viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi. Aş vrea să explic puţin lucrul acesta.

Dumnezeu a hotărât că răsplata pentru păcat este moartea. Dar în Vechiul Testament, Dumnezeu a dat o lege evreilor, iar oridecâteori păcătuiau, nu primeau ei ce se cuvenea, adică moartea, ci ei trebuiau să aducă pentru iertarea păcatelor lor un miel, care murea în locul lor, şi se considera că păcatul omului trecea asupra mielului, care era astfel omorât. Odată cu venirea Domnului Isus, El a fost considerat mielul care ne-a luat nouă locul. Păcatele noastre au trecut asupra Lui. Păcatele noastre, şi ale întregii omeniri. Toate păcatele, dintotdeauna, din trecut şi din viitor, asupra Lui. Păcatele şi crimele lui Hitler şi ale lui Lenin asupra Lui. Dar şi păcatele mele şi ale tale asupra Lui. Tot ce a fost, este şi va fi păcat, a trecut asupra Lui. Şi din cauză că Dumnezeu Tatăl nu poate suporta păcatul, L-a părăsit pe Domnul Isus, acolo, când era pe cruce. Dar prin aceasta, păcatul tuturor care acceptă faptul că Domnul Isus a murit pentru ei, este iertat înaintea lui Dumnezeu. Poţi fi liber de orice păcat crezând în moartea substitutivă a Domnului Isus. Deoarece moartea şi învierea Domnului Isus sunt evenimente istorice reale, putem fi iertaţi, putem fi împăcaţi cu Dumnezeu şi putem să ne petrecem veşnicia împreună cu El.

Nimic nu e mai minunat decât aceasta! Domnul Isus a înviat, arătând că moartea nu are ultimul cuvânt. Şi toţi cei ce cred în El vor învia şi ei, ca să fie totdeauna cu Cel în care au crezut. Dar este şi reversul medaliei. Toţi cei care nu au crezut în El vor învia şi ei, dar pentru a fi totdeauna despărţiţi de El, în pedeapsa veşnică.

De răspunsul la întrebarea următoare depinde viaţa şi perspectiva ta veşnică:

Hristos a înviat! Crezi tu lucrul acesta?

radu Dumnezeu, inviere, viata dupa moarte, viata vesnica

Întrebarea veşniciei este una capitală pentru orice om. Avem în noi acest gând şi această dorinţă, de a trăi veşnic. De fapt, uneori ne purtăm şi trăim în aşa fel ca şi cum chiar am trăi o veşnicie pe acest pământ, uitând cât de trecători suntem în această lume. De altfel, ce s-ar întâmpla cu această lume dacă totul s-ar termina la mormânt? O întrebare cu răspuns sumbru… tot ce e frumos, tot ce e nobil, orice ne aduce bucurie şi speranţă, orice gând bun şi orice faptă bună, orice dovadă de dragoste arătată celor apropiaţi sau depărtaţi, orice zâmbet… toate ar fi în zadar. Goană după vânt! E ca şi cum te-ai lupta cu pumnul în vânt. Pentru ce am mai trăi, pentru ziua de mâine? Şi ziua de mâine pentru ce o trăim, pentru cea care urmează după ea? Şi ultima zi din viaţă pentru ce am trăi-o? Pentru nimic! Dacă la moarte s-ar sfârşi totul, am trăi fiecare zi pentru următoarea, şi în final pentru ca să murim. Oare atât înseamnă viaţa?

Să fim sinceri cu noi înşine, avem aşteptări mai mari de atât. Conştienţi fiind că există veşnicia, avem o altă perspectivă.

Dacă întrebi pe cineva

- Eşti mântuit?

răspunsul va veni foarte probabil

- Dumnezeu ştie.

E drept. Întrebarea se pune, pot eu fii sigur că sunt mântuit? Pentru unii poate părea o aroganţă spirituală, însă înţelegeţi-mă bine, este de o importanţă capitală să ştiu cum va fi veşnicia care îmi stă înainte, dacă o voi pentrece în fericire veşnică sau în chin veşnic! Tuturor ne place să avem certitudini, aşa că aceasta probabil că este cea mai bună certitudine pe care o poţi avea: faptul că poţi ştii dacă eşti mântuit sau nu.

Într-un articol anterior am ajuns la concluzia că Biblia este adevărată, şi ea este autoritatea care ne poate clarifica aceste lucruri. Ei bine, Biblia spune că poţi să ştii dacă eşti mântuit sau nu (răsuflu uşurat la o asemenea veste bună). Mai jos voi reda câteva versete care sunt foarte clare în această privinţă:

Să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. (1 Ioan 5:13)

Observaţi aici certitudinea acestei afirmaţii pe care o face Apostolul Ioan. Aveţi viaţa veşnică! Să ştiţi că o aveţi, voi care credeţi în Domnul Isus! Nu veţi avea, nu poate că, nu să speraţi că aveţi viaţa veşnică, nu veţi vedea voi, sau ştie numai Dumnezeu! Nu, no way! Voi puteţi ştii că o aveţi, dacă credeţi în Isus Hristos, ca Fiul al lui Dumnezeu care Şi-a dat viaţa pentru voi! Dumnezeu vă dă această viaţă celor ce credeţi în El, şi doreşte ca voi să ştiţi aceasta! De ce? Pentru ca toţi care credem în El să ne putem bucura încă de pe acum de ea!

E ca şi cum cineva îmi promite că îmi va da o vilă de lux peste un an. Nu mi-o dă acum, dar îmi dă cheile, ca să ştiu că e a mea, că e pregătită pentru mine şi că voi intra în posesia ei. Eu mă bucur de pe acum de ea.

Cine crede în Fiul [lui Dumnezeu], are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (Isus Hristos, în Ioan 3:36)

Un alt verset cutremurător de clar! Sunt cuvintele Domnului Isus însuşi! Cine crede în El, are viaţa veşnică! Aici Domnul Isus zice şi alternativa, şi grozav lucru este să înduri mânia lui Dumnezeu care să rămână peste tine o veşnicie întreagă!

Biblia nu doar că ne învaţă că există viaţă veşnică, cu ea ne şi dă siguranţa acesteia. Putem ştii foarte clar dacă avem sau nu această viaţă veşnică! Nu e o chestiune ascunsă sau necunoscută!

Verdictul final depinde însă de alegerea ta… crezi în Cel ce Şi-a dat viaţa pentru tine?

radu adevarul absolut, Biblia, Dumnezeu, Mituri, siguranta, viata vesnica

Crede şi nu cerceta… Acesta este mitul credinţei oarbe, care spune că trebuie să crezi fără să gândeşti, fără să examinezi lucrurile. Unde scrie asta? În Biblie, nu-i aşa? Nicidecum! Nu scrie nicăieri în Biblie aşa ceva. Nici în traducerea Cornilescu, nici în traducerea Ortodoxă, şi nici în vreo altă traducere. Ca dovadă, s-au găsit zero rezultate aici .

Cred că trebuie să ne dezobişnuim să credem lucrurile fără a le cerceta. Citim ziare şi credem ce scrie în ele. Ascultăm ştiri şi credem tot ce ni se spune. Dar citim Biblia, şi o punem la îndoială fără să cercetăm. De ce suntem oare atât de ignoranţi? De ce avem această tendinţă? Şi mai ales când e vorba despre lucrurile cu adevărat importante. Te provoc, cercetează Scriptura! Pune la încercare Biblia! Examinează-o cu toată atenţia!

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire (2 Timotei 3:16)

De fapt, chiar Biblia spune:

Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun. (2 Tesaloniceni 5:21)

Ei bine, cum rămâne cu mitul credinţei oarbe? Biblia nu îl încurajează. De fapt, din contră, Dumnezeu te îndeamnă să cercetezi Cuvântul Său. În cartea Faptelor Apostolilor există nişte oameni care sunt lăudaţi pentru faptul că, după cel îl auzeau pe Pavel vorbind, mergeau acasă şi cercetau Vechiul Testament, ca să vadă dacă Pavel are dreptate sau îi înşeală. Ba chiar se spune despre aceşti oameni că aveau o inimă aleasă, şi cercetau Scripturile în fiecare zi. Nu crede ce spun eu, cercetează! Vezi dacă e aşa sau nu!

Bine, vei zice, dar aceste lucruri sunt pentru cei înguşti la minte, doar oricine ştie că să crezi în Dumnezeu este o aberaţie. Aşa să fie oare? Nu cred. Adevărata ştiinţă nu contrazice Biblia! Hai să vedem câteva exemple:

Luca, unul din evanghelişti, care era şi doctor, îşi începe în felul următor Evanghelia (adresându-se unui anume Teofil): “am găsit cu cale, după ce am făcut cercetări cu deamănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la originea lor, să ţi le scriu în şir, unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit”. Ioan confirmă şi el în evanghelia sa că a scris aceste lucruri pentru ca noi să credem că Isus este Trimisul lui Dumnezeu, şi crezând să avem viaţa veşnică. Vedem de aici că nu ni se cere să credem lucruri absurde. Luca cercetează amănunţit, caută dovezi şi le prezintă, şi doar astfel îşi scrie evanghelia, pentru ca să putem cunoaşte baza solidă, temelia învăţăturilor Bibliei.

Greutatea aerului (presiunea atmosferică)

Încă cu mult înainte ca Toricelli să demonstreze în 1643 faptul că aerul are o anumită greutate (presiunea atmosferică), cu ajutorul primului barometru, Biblia spunea prin Iov:

Cînd [Dumnezeu] a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor Iov 28:25

Iar când în vechime oamenii credeau că Pământul este plat, tot Biblia spunea de “rotocolul pământului”, doar pentru a se dovedi mai târziu şi acest adevăr.

Oameni de ştiinţă care au crezut în Dumnezeu

Multe nume sonore pot să apară în acest paragraf. Menţionez că unii dintre ei au crezut în Dumnezeu din toată inima, iar alţii au acceptat doar existenţa Lui, şi imposibilitatea apariţiei acestei lumi din nimic, fără a recunoaşte însă faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu care este interesat de fiecare om în parte, un Dumnezeu personal.

Voi da o listă cu câteva nume:

Nicolaus Copernic

Johannes Kepler

Galileo Galilei

Rene Descartes

Sir Isaac Newton - om de ştiinţă, matematician, fizician, astronom, a crezut cu tărie în existenţa lui Dumnezeu. În lucrarea sa, Principia, scrie:

Sistemul atât de frumos al Soarelui, planetelor şi cometelor a putut lua fiinţă doar din sfatul şi stăpânirea unei Fiinţe inteligente şi puternice.

Michael Faraday - un creştin devotat în întregime învăţăturilor Bibliei.

Albert Einstein - cine nu a auzit de el? Einstein confirmă:

Cred într-un Dumnezeu care se descoperă în armonia ordonată a ceea ce există. (Albert Einstein)

Există cu siguranţă şi multe alte nume cunoscute care îşi afirmă credinţa în Dumnezeu, după cum există şi din aceia care spun că nu există Dumnezeu. Totuşi, Biblia spune oamenilor:

Însuşirile nevăzute ale Lui [Dumnezeu], puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi. (Romani 1:20)

Ceea ce Biblia zice, rămâne în picioare, dincolo de orice ar zice oamenii de ştiinţă. Nu te poţi dezvinovăţi! Dumnezeu însă nu îţi cere o credinţă oarbă! Caută, şi vei găsi! Şi odată ce Îl găseşti îţî garantez că nu vei regreta niciodată!

radu Biblia, credinta, Dumnezeu, Mituri

“Mituri despre credința în Dumnezeu” este o serie de articole pe care doresc sa le scriu pentru a răspunde celor mai întâlnite preconcepții și concepții eronate pe care eu le-am întâlnit la cei din jur, și care vă împiedică pe unii din dvs. să credeți în Dumnezeu.

Ei bine, această serie de articole este pentru cei care în mod sincer doresc o clarificare asupra aspectelor tratate. Articolele sunt susținute de argumente din lumea în care trăim, de argumente de bun simț și de argumente biblice. Nu sunt articole scurte. Însă nici nu epuizează tema tratată.

Seria cuprinde următoarele articole:

Mitul relativismului - nu există adevăr absolut

Mitul credinței oarbe - crede și nu cerceta

Mitul faptelor bune - pot fi mântuit făcând fapte bune

Mitul incertitudinii - nimeni nu poate ști dacă e mântuit

Mitul destinului comun - unde merg toți o să merg și eu

Voi încerca să fiu consecvent în publicarea articolelor, dorind să postez câte unul în fiecare weekend din cele care urmează. Dacă există și alte mituri care doriți și merită a fi tratate, vă rog lăsați un comentariu.

radu credinta, Dumnezeu, fapte bune, incertitudine, Mituri, relativism