Am primit mai demult un mesaj, de care am dat din nou acum câteva zile, şi cred că ar trebui să ne dea de gândit… tuturor, atât celor care folosesc şi telefoane mobile şi Biblia, cât şi celor care le folosesc doar pe primele.
Cum ar fi dacă am trata Biblia ca pe telefoanele mobile? Dacă le-am purta cu noi mereu în poşete sau în buzunare? Dacă ne-am întoarce după ea dacă am uitat-o? Dacă am umbla prin ea de mai multe ori pe zi? Dacă am folosi-o ca să primim mesaje din textul biblic? Dacă am trata-o ca şi cum nu am putea trăi fără ea? Dacă am darui-o ca şi cadou copiilor noştri? Dacă am folosi-o când călătorim? Dacă am folosi-o în caz de urgenţe? Şi încă ceva, spre deosebire de telefoanele mobile, nu trebuie să ne facem griji că vom fi deconectaţi, Isus a plătit deja factura… în avans !!
…unde e Biblia ta?
Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune. (Iosua 1:8)
Întrebarea veşniciei este una capitală pentru orice om. Avem în noi acest gând şi această dorinţă, de a trăi veşnic. De fapt, uneori ne purtăm şi trăim în aşa fel ca şi cum chiar am trăi o veşnicie pe acest pământ, uitând cât de trecători suntem în această lume. De altfel, ce s-ar întâmpla cu această lume dacă totul s-ar termina la mormânt? O întrebare cu răspuns sumbru… tot ce e frumos, tot ce e nobil, orice ne aduce bucurie şi speranţă, orice gând bun şi orice faptă bună, orice dovadă de dragoste arătată celor apropiaţi sau depărtaţi, orice zâmbet… toate ar fi în zadar. Goană după vânt! E ca şi cum te-ai lupta cu pumnul în vânt. Pentru ce am mai trăi, pentru ziua de mâine? Şi ziua de mâine pentru ce o trăim, pentru cea care urmează după ea? Şi ultima zi din viaţă pentru ce am trăi-o? Pentru nimic! Dacă la moarte s-ar sfârşi totul, am trăi fiecare zi pentru următoarea, şi în final pentru ca să murim. Oare atât înseamnă viaţa?
Să fim sinceri cu noi înşine, avem aşteptări mai mari de atât. Conştienţi fiind că există veşnicia, avem o altă perspectivă.
Dacă întrebi pe cineva
- Eşti mântuit?
răspunsul va veni foarte probabil
- Dumnezeu ştie.
E drept. Întrebarea se pune, pot eu fii sigur că sunt mântuit? Pentru unii poate părea o aroganţă spirituală, însă înţelegeţi-mă bine, este de o importanţă capitală să ştiu cum va fi veşnicia care îmi stă înainte, dacă o voi pentrece în fericire veşnică sau în chin veşnic! Tuturor ne place să avem certitudini, aşa că aceasta probabil că este cea mai bună certitudine pe care o poţi avea: faptul că poţi ştii dacă eşti mântuit sau nu.
Într-un articol anterior am ajuns la concluzia că Biblia este adevărată, şi ea este autoritatea care ne poate clarifica aceste lucruri. Ei bine, Biblia spune că poţi să ştii dacă eşti mântuit sau nu (răsuflu uşurat la o asemenea veste bună). Mai jos voi reda câteva versete care sunt foarte clare în această privinţă:
Să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. (1 Ioan 5:13)
Observaţi aici certitudinea acestei afirmaţii pe care o face Apostolul Ioan. Aveţi viaţa veşnică! Să ştiţi că o aveţi, voi care credeţi în Domnul Isus! Nu veţi avea, nu poate că, nu să speraţi că aveţi viaţa veşnică, nu veţi vedea voi, sau ştie numai Dumnezeu! Nu, no way! Voi puteţi ştii că o aveţi, dacă credeţi în Isus Hristos, ca Fiul al lui Dumnezeu care Şi-a dat viaţa pentru voi! Dumnezeu vă dă această viaţă celor ce credeţi în El, şi doreşte ca voi să ştiţi aceasta! De ce? Pentru ca toţi care credem în El să ne putem bucura încă de pe acum de ea!
E ca şi cum cineva îmi promite că îmi va da o vilă de lux peste un an. Nu mi-o dă acum, dar îmi dă cheile, ca să ştiu că e a mea, că e pregătită pentru mine şi că voi intra în posesia ei. Eu mă bucur de pe acum de ea.
Cine crede în Fiul [lui Dumnezeu], are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (Isus Hristos, în Ioan 3:36)
Un alt verset cutremurător de clar! Sunt cuvintele Domnului Isus însuşi! Cine crede în El, are viaţa veşnică! Aici Domnul Isus zice şi alternativa, şi grozav lucru este să înduri mânia lui Dumnezeu care să rămână peste tine o veşnicie întreagă!
Biblia nu doar că ne învaţă că există viaţă veşnică, cu ea ne şi dă siguranţa acesteia. Putem ştii foarte clar dacă avem sau nu această viaţă veşnică! Nu e o chestiune ascunsă sau necunoscută!
Verdictul final depinde însă de alegerea ta… crezi în Cel ce Şi-a dat viaţa pentru tine?
Am auzit de multe ori ideea că la sfârşitul vieţii, când omul moare, Dumnezeu îi cântăreşte faptele bune şi faptele rele, iar dacă cele bune sunt mai multe sau mai grele, atunci omul merge în rai, iar dacă nu… merge în iad. Aşa să fie oare? Ce ne face să credem una ca asta? Este important să ştim dacă putem fi mântuiţi făcând fapte bune sau nu, ca să ştim ce să facem!
Ei bine, hai să vedem cum stau lucrurile. E firesc ca toţi oamenii să aibă aceleaşi condiţii ca să fie mântuiţi, şi să aibă drepturi egale în această privinţă. Adică vreau să spun, nu ar fi corect ca unul să facă ceva pentru a fi mântuit, iar altul, poate pentru că e mai sărac, să nu poată să facă acel ceva. Trebuie ca toţi să fie pe aceeaşi poziţie.
Se pune atunci întrebarea: câte fapte bune să fac pentru a fi mântuit? Ce fapte să fac pentru a fi mântuit? Trebuie să vizitezi 10 locuri sfinte, să spui anumite rugăciuni şi să ajuţi pe cât mai mulţi oameni. Da, sună bine pentru noi. Ni se pare corect. Ni se pare că TREBUIE să facem ceva. Dar, dacă trebuie să fac lucrurile acestea, cum e cu cei care nu le pot face, ori fiindcă sunt săraci, ori fiindcă sunt bolnavi, ori din alte motive. Atunci nu mai suntem pe aceeaşi poziţie… şi nu e drept.
Trebuie să existe o altă cale. E imposibil de determinat cum poate înclina cântarul spre faptele bune. La un păcat câte fapte bune trebuie să fac? … la o minciună câte vorbe bune trebuie să spun? Dar la un furt, sau la un omor? Sau criminalii nu mai au nici o şansă? Dar hoţii? Dar mincinoşii? Dar oamenii de bine, care doar câteodată mai greşesc? E vreo diferenţă între aceştia?
Trebuie să fie altă cale, una mai bună. Ştii… e interesant cum avem impresia că prin ceea ce facem merităm raiul. Îţi dau un exemplu: gândeşte-te la un delapidator, unul care fură mult, enorm – îşi însuşeşte sume care nu îi aparţin. Imaginează-ţi că omul ăsta, fie din convingeri religioase, fie din alte motive, se gândeşte să înfiinţeze un orfelinat, să ajute pe săraci şi să facă alte fapte bune. În cele din urmă este descoperit. Judecătorul trebuie să dea verdictul. Este el nevinovat? Poate fi el considerat nevinovat, pe baza faptului că a făcut şi atâtea fapte bune? Să fim sinceri cu noi înşine… nu, nu e nevinovat. Faptele bune nu îl scutesc de pedeapsă. Oare pe noi ne-ar scuti faptele bune? Merităm raiul pentru că facem fapte bune?
Biblia spune că
cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într’o singură poruncă, se face vinovat de toate. (Iacov 2:10)
Aşa e, nu? Delapidatorul nostru e vinovat, şi la fel suntem şi noi. Adică noi am considera pe judecător nedrept dacă l-ar declara nevinovat pe cel în cauză. Nici noi nu suntem scutiţi de la acest verdict de vinovăţie. Eu unul nu pot zice că nu am călcat vreodată o poruncă… o şi încă nu am călcat una… ci multe. Asta mă face vinovat de călcarea în picioare a întregii legi.
Aşadar cum rămâne cu criminalul, hoţul, mincinosul sau cu omul de bine care greşeşte doar câteodată?
Faptele bune nu stau în picioare în a ne garant veşnicia în rai. Care e Calea atunci? Trebuie să existe una mai bună! Tot Biblia zice creştinilor:
Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9)
Dacă mântuirea ar fi fost posibilă prin fapte, acestea ar fi fost un motiv de laudă pentru unii. Adică unii ar fi făcut fapte mai multe şi ar fi pretins că merită să fie mântuiţi, mai mult decât alţii. Dar, din fericire, acestea nu mai intră în discuţie. Mântuirea se capătă prin har (adică e un dar nemeritat din partea lui Dumnezeu), crezând în El.
Crede şi nu cerceta… Acesta este mitul credinţei oarbe, care spune că trebuie să crezi fără să gândeşti, fără să examinezi lucrurile. Unde scrie asta? În Biblie, nu-i aşa? Nicidecum! Nu scrie nicăieri în Biblie aşa ceva. Nici în traducerea Cornilescu, nici în traducerea Ortodoxă, şi nici în vreo altă traducere. Ca dovadă, s-au găsit zero rezultate aici .
Cred că trebuie să ne dezobişnuim să credem lucrurile fără a le cerceta. Citim ziare şi credem ce scrie în ele. Ascultăm ştiri şi credem tot ce ni se spune. Dar citim Biblia, şi o punem la îndoială fără să cercetăm. De ce suntem oare atât de ignoranţi? De ce avem această tendinţă? Şi mai ales când e vorba despre lucrurile cu adevărat importante. Te provoc, cercetează Scriptura! Pune la încercare Biblia! Examinează-o cu toată atenţia!
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire (2 Timotei 3:16)
Ei bine, cum rămâne cu mitul credinţei oarbe? Biblia nu îl încurajează. De fapt, din contră, Dumnezeu te îndeamnă să cercetezi Cuvântul Său. În cartea Faptelor Apostolilor există nişte oameni care sunt lăudaţi pentru faptul că, după cel îl auzeau pe Pavel vorbind, mergeau acasă şi cercetau Vechiul Testament, ca să vadă dacă Pavel are dreptate sau îi înşeală. Ba chiar se spune despre aceşti oameni că aveau o inimă aleasă, şi cercetau Scripturile în fiecare zi. Nu crede ce spun eu, cercetează! Vezi dacă e aşa sau nu!
Bine, vei zice, dar aceste lucruri sunt pentru cei înguşti la minte, doar oricine ştie că să crezi în Dumnezeu este o aberaţie. Aşa să fie oare? Nu cred. Adevărata ştiinţă nu contrazice Biblia! Hai să vedem câteva exemple:
Luca, unul din evanghelişti, care era şi doctor, îşi începe în felul următor Evanghelia (adresându-se unui anume Teofil): “am găsit cu cale, după ce am făcut cercetări cu deamănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la originea lor, să ţi le scriu în şir, unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit”. Ioan confirmă şi el în evanghelia sa că a scris aceste lucruri pentru ca noi să credem că Isus este Trimisul lui Dumnezeu, şi crezând să avem viaţa veşnică. Vedem de aici că nu ni se cere să credem lucruri absurde. Luca cercetează amănunţit, caută dovezi şi le prezintă, şi doar astfel îşi scrie evanghelia, pentru ca să putem cunoaşte baza solidă, temelia învăţăturilor Bibliei.
Greutatea aerului (presiunea atmosferică)
Încă cu mult înainte ca Toricelli să demonstreze în 1643 faptul că aerul are o anumită greutate (presiunea atmosferică), cu ajutorul primului barometru, Biblia spunea prin Iov:
Cînd [Dumnezeu] a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor Iov 28:25
Iar când în vechime oamenii credeau că Pământul este plat, tot Biblia spunea de “rotocolul pământului”, doar pentru a se dovedi mai târziu şi acest adevăr.
Oameni de ştiinţă care au crezut în Dumnezeu
Multe nume sonore pot să apară în acest paragraf. Menţionez că unii dintre ei au crezut în Dumnezeu din toată inima, iar alţii au acceptat doar existenţa Lui, şi imposibilitatea apariţiei acestei lumi din nimic, fără a recunoaşte însă faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu care este interesat de fiecare om în parte, un Dumnezeu personal.
Voi da o listă cu câteva nume:
Nicolaus Copernic
Johannes Kepler
Galileo Galilei
Rene Descartes
Sir Isaac Newton – om de ştiinţă, matematician, fizician, astronom, a crezut cu tărie în existenţa lui Dumnezeu. În lucrarea sa, Principia, scrie:
Sistemul atât de frumos al Soarelui, planetelor şi cometelor a putut lua fiinţă doar din sfatul şi stăpânirea unei Fiinţe inteligente şi puternice.
Michael Faraday – un creştin devotat în întregime învăţăturilor Bibliei.
Albert Einstein – cine nu a auzit de el? Einstein confirmă:
Cred într-un Dumnezeu care se descoperă în armonia ordonată a ceea ce există. (Albert Einstein)
Există cu siguranţă şi multe alte nume cunoscute care îşi afirmă credinţa în Dumnezeu, după cum există şi din aceia care spun că nu există Dumnezeu. Totuşi, Biblia spune oamenilor:
Însuşirile nevăzute ale Lui [Dumnezeu], puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi. (Romani 1:20)
Ceea ce Biblia zice, rămâne în picioare, dincolo de orice ar zice oamenii de ştiinţă. Nu te poţi dezvinovăţi! Dumnezeu însă nu îţi cere o credinţă oarbă! Caută, şi vei găsi! Şi odată ce Îl găseşti îţî garantez că nu vei regreta niciodată!
Tuturor ne place să avem certitudini, trebuie să recunoaștem. Ne place să știm că mâine avem ce mânca, ne place să știm că avem un cont în bancă, ne place să avem prieteni în care putem avea încredere, ne place în fond să avem un sentiment de siguranță în suflet. Și totuși… când e vorba de lucrurile cu adevărat importante, când ne punem întrebări despre viață, despre Dumnezeu, despre existență noastră, acceptăm așa de ușor minciuna că lucrurile sunt relative. Oare chiar nu există adevăr absolut? Oare chiar 1 + 1 nu mai fac 2? Ce este adevărul? (dacă ai început să citești acest articol, și ți se pare prea lung ca să îl citești în întregime, renunță acum și nu îți mai pierde vremea să îl citești doar în parte)
Supun atenției tale mai multe argumente:
științele exacte
legile fizicii
argumentele Bibliei
Științele exacte
Într-o lume care încearcă să ne convingă că nu există nimic absolut, că totul e relativ, s-a dezvoltat totuși științele exacte. În matematică, întotdeauna 1+1=2. Lumea de azi, așa cum o știm noi, nu ar fi la fel dacă peste noapte 1+1 ar deveni 3. (cei ce lucrează cu calculatoarele, poate știți gluma cu coșmarul calculatorului. Într-o dimineață, când programatorul se pune la calculator, acesta din urmă îi spune îngrozit: “Stăpâne, stăpâne, am avut un coșmar azi-noapte!” – ce s-a întâmplat? – “Păi visam liniștit: zero, zero, unu, unu, unu, zero, zero, unu, … și dintr-o dată, doi!”) Chiar așa, ce s-ar întâmpla dacă peste noapte, calculatoarele s-ar gândi ca totul este relativ, și să mai proceseze și câte un doi…?
Științele exacte sunt o mărturie a faptului că există lucruri exacte, lucruri care nu sunt relative și care nu depind de interpretarea fiecăruia și de contextul în care sunt abordate.
Legile fizicii
Un alt aspect, argument chiar mai solid în această privință, sunt legile fizicii și toate legile care guvernează lumea noastră. Nu trebuie foarte multe cunoștințe de fizică pentru a observa efectele legii gravitaționale. Poate cineva să combată existența legii gravitaționale? (doar să încerce, că l-am pune să încerce să zboare, și și-ar dovedi că gravitația este încă în funcțiune). Sau poate cineva spune că pentru el legea gravitațională se aplică sau funcționează în mod diferit decât pentru ceilalți oameni, după cum crede el că o interpretează? Firește, există multe alte legi care guvernează universul nostru, iar eu nu sunt cel mai în măsură pentru a le explica. Am apelat însă la bunul simț pentru a demonstra faptul că există legi fizice care nu sunt relative, ele funcționează la fel pentru toți și întotdeauna.
Și totuși… dacă există legi ale lumii fizice, care sunt absolute, fără urmă de relativism, și în limitele cărora trebuie să trăim de ce ne amăgim să credem că lumea spirituală este relativă? De ce credem că pentru noi, pentru sufletul nostru, nu se aplică nici o lege? De ce nu vrem să acceptăm că există un Adevăr absolut? Iar cine acceptă existența unui Adevăr absolut, eu l-aș numi nebun dacă nu ar și încerca să afle care e acest Adevăr, scuzați-mi îndrăzneala!
Argumentele Bibliei
Biblia este cartea care spune lucruri mari… de fapt, chiar foarte mari. Ea susține că este în totul adevărată. Atunci cred că se merită să analizăm argumentele ei, și fie să hotărâm că ea, Biblia, are dreptate, fie că este o înșelătorie amarnică, din două… una. Cale de mijloc nu este în cazul de față. Iar la oricare dintre concluzii am ajunge, trebuie să ne determine la acțiune. Înțelegi raționamentul, și e chiar simplu.
Să parcurgem deci următorii pași:
este Biblia la fel ca atunci când a fost scrisă?
s-a dovedit Biblia a fi adevărată?
ce zice Biblia despre ea însăși?
ce zice Biblia despre Adevăr?
Este Biblia aceeași ca atunci când a fost scrisă?
Ia o pauză de la citit și urmărește filmulețul (e parte importantă din articol) pentru a vedea câteva argumente foarte concludente.
Pe scurt, câteva dovezi care atestă autenticitatea Bibliei:
Vechiul Testament a fost copiat manual timp de secole, de către specialiști. Se aplicau metode de verificare multiple, iar la descoperirea unei greșeli, manuscrisul era distrus. Concordanță foarte bună între manuscrise din perioade diferite, singurele diferențe fiind minore, și care nu influențau nicidecum înțelesul Scripturii.
Noul Testament e uimitor. Este cel mai de încredere manuscris al unei cărți vechi din toate câte există. Are aproximativ 25.000 de copii! În comparație, Iliada lui Homer, considerată de o acuratețe sigura, are sub 700 de copii!
Deci am clarificat faptul că Biblia a ajuns la noi așa cum a fost scrisă – un aspect foarte important!
S-a dovedit Biblia a fi adevărată?
Ca să putem avea încredere în Biblie, trebuie să știm că ea este adevărată. Iar dacă se contrazice, sau dacă zice lucruri false, e clar că nu este. Dacă, în schimb, ea s-a dovedit că este adevărată, atunci merită întreaga noastră atenție.
Există foarte multe dovezi în acest sens. Exemplific doar cu două dovezi. Dacă ai nevoie de mai multe detalii sau clarificări, îți recomand o carte scurtă și la subiect: “Mai mult decât un simplu tâmplar”, de Josh McDowell. Dacă nu știi de unde poți să faci rost de ea, pot să te ajut.
Cele două dovezi sunt de fapt două profeții. Mai întâi este una făcută de Isaia, în cartea sa, capitolul 53, despre răstignirea Domnului Isus. Profeția este scrisă cu sute de ani înainte de răstignirea Domnului, și totuși descrie foarte amănunțit despre ce urma să se întâmple. A doua, se referă la profeția Domnului Isus despre distrugerea Ierusalimului. În jurul anului 32, Domnul a spus:
Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. (Luca 21:20)
Împlinirea acestor cuvinte are loc în anul 70, când Ierusalimul este distrus complet. Pentru detalii vezi asediul Ierusalimului – wikipedia.
Ce zice Biblia despre ea însăși
Convingându-ne că Biblia este adevărată nu este de ajuns. Așa cum am spus, știind acest lucru, trebuie să te determine la acțiune. De exemplu ce ai face dacă ai găsi un cufăr în care știi că sunt ascunse multe obiecte de preț? Eu unul l-aș deschide. Adică, în alte cuvinte, trebuie să vedem mesajul Bibliei și ce spune ea despre sine.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.
Aceasta este ce spune Biblia. Toată este insuflată de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Biblia este manualul de referință perfect pentru legile spirituale. Nu există altul mai bun și nici mai corect și nici cu mai mare autoritate. Biblia este ceea ce spune Dumnezeu. Acest lucru nu este relativ, și nu se negociază. Pentru cine are urechi de auzit, să audă. Cine nu, va continua să relativizeze lucrurile.
Ce zice Biblia despre Adevăr?
Iată-ne și la întrebarea finală! Ce zice Biblia despre Adevăr, sau cu alte cuvinte, există adevăr absolut?
Cu siguranță că există! Domnul Isus, care este Dumnezeu (deci autorul Bibliei) spune despre sine:
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.(Ioan 14:6)
Ce??? Da, ai citit bine! Domnul Isus este Adevărul! Adică nu este alt Adevăr decât El! Este firească dar următoare întrebare: ce implică asta? Răspunsul decurge și el foarte ușor: adică tot ce spune Domnul Isus este adevărat, și tot ce spune El se întâmplă. Iată-ne în fața unei legi spirituale absolute: Isus e Adevărul, iar Biblia este Cuvântul Său adevărat! Această lege guvernează lumea spirituală. Așa cum nu te poți sustrage legii gravitaționale, nu te poți sustrage nici acestei legi. Iar implicațiile acesteia îți afectează viața. Așa cum un om nu sare din avion fără parașută încercând să sfideze gravitația, așa nu trebuie să sfidezi nici tu această lege. Și știi de ce? Pentru că îți afectează viața! Ba mai mult, viața veșnică. Observă te rog cuvintele ce urmează: “Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Asta înseamnă că nu poți ajunge în cer decât dacă crezi în cuvintele Domnului Isus și dacă vii la Dumnezeu Tatăl prin El. Altfel, știi care e alternativa… iadul. Acum că ai ajuns în acest punct cu cititul, ai în față cele două alternative: accepți sau ignori Legea Adevărului absolut – iar la mijloc e viața ta. Te rog gândește-te cu seriozitate la asta. Pentru orice nelămuriri îți stau la dispoziție.
Ce este adevărul?
Întrebare care și-o pun mulți oameni. Ei bine, ea este pusă exact așa și în Biblie, știai? Guvernatorul Pilat judecând pe Guvernatorul Universului, pune această întrebare: “Ce este adevărul?” (Ioan 18:38). Răspunsul nu a venit atunci, pentru că Pilat nu l-a așteptat. Păcat. Mare păcat. Nu fă și tu aceeași greșeală. Răspunsul însă îl găsim în cuvintele Domnului Isus, pe care le-am menționat deja. El a fost în stare să zică: “Eu sunt Adevărul!”
Mitul relativismului e spulberat. Există Adevăr absolut. Asta însă trebuie să te motiveze la o decizie. Știi, Biblia spune că cine aude adevărul prin Cuvântul lui Dumnezeu, dar aceasta nu îl determină să se corecteze, este ca un om care, când după ce uită în oglindă, pleacă și uită cum arăta. Te-ai murdărit pe față, știi asta, și te uiți în oglindă. Ce faci? Bineînțeles, te ștergi. Dar nu pentru toți e la fel de bine înțeles. Cei care nu se curăță și nu se spală sunt absurzi. Dar la fel de absurzi sunt cei care, cunoscând adevărul Bibliei, continuă să trăiască la fel. Nu face o asemenea greșeală. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să te îndemne la acțiune. Ce să fac, te întrebi? Ei bine, tot Biblia dă legea spirituală în vigoare.
Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit. (Faptele Apostolilor 16:31)
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)
Comentarii recente