la început era Cuvântul…

De curând am început să citesc o carte interesantă, despre scopul vieţii omului pe pământ. Aşa că, aş vrea în următoarele câteva săptămâni cu ajutorul lui Dumnezeu să scriu câte un articol pe săptămână pe această temă.

Desigur întrebarea este una pe care toate generaţiile istoriei au pus-o, şi cei mai luminaţi gânditori nu au căzut de acord asupra acestor lucruri. Nu am pretenţia ca eu să rezolv această chestiune, dar Biblia are pretenţia că dă răspunsul la această întrebare! Până la urmă, Biblia este autoritatea acreditată de Dumnezeu pentru a rezolva această “enigmă” a sensului vieţii noastre pe pământ!

Aşa că, pentru ce trăiesc? Trăim ca să mergem la şcoală, apoi la facultate, apoi la lucru şi apoi să ne pensionăm? Ar fi prea trist. Trăim ca să adunăm comori pe acest pământ pentru ca în final să ajungă la alţii? Cine a fost cel mai bogat om din lume acum 10 ani? Probabil… că nu ştii… deci cu toată bogăţia lui, cu toată faima lui, lumea l-a uitat şi s-a pierdut în anonimat. Aşa se va întâmpla cu fiecare din noi dacă trăim pentru asta. Ar fi trist, dar mulţi s-ar bucura dacă s-ar terminat totul aici. Adevărul este însă că lucrurile nu se termină aici. De fapt, chiar Biblia spune, dacă totul s-ar termina pe pământ atunci: “să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. Vă vine să credeţi, Biblia e de acord că dacă nu ar exista o înviere a morţilor, atunci da, oamenii “să mănânce şi să bea căci mâine vor muri”! Dar Biblia spune că “oamenii sunt datori să moară o singură dată iar după aceea vine judecata” şi toţi ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu! Ce diferenţă face aceasta în modul în care trebuie să ne trăim viaţa!

Deci dacă banii, mâncarea şi băutura nu rezolvă problema vieţii noastre, atunci nu se merită să trăim pentru ele. Poate ziceţi că nimeni nu trăieşte pentru bani, pentru mâncare sau pentru băutură. Chiar aşa să fie?

Când muncim toată ziua, de dimineaţa până seara şi ajungem acasă epuizaţi, buni doar pentru a ne pune în pat să dormim, şi nu avem timp pentru sufletul nostru, pentru ce trăim? Când ne trudim şi ne căutăm două joburi, ca să ne putem cumpăra o maşină mai bună (pentru că cea veche e demodată) sau o casă mai mare sau (…tu ştii ce anume… ) pentru ce trăim? Nu mai avem timp nici de cei noi înşine, cum să mai avem de cei de lângă noi! Zicem că trăim pentru o viaţă mai bună pe pământ! Adică… stai puţin… trăim pentru o viaţă mai bună? E o definiţie circulară, ceea ce e inacceptabil! Trăieşti pentru ca să ai o viaţă mai bună? E ca şi cum ai băga monede într-un automat de cafea care, în loc să îţi dea cafea, îţi returnează monedele înapoi, doar pentru ca să le bagi iar! Asta e nonsens! Şi totuşi, aşa alegem să trăim mulţi dintre noi.
Domnul Isus spune:

Oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? (Matei 16:25-26)

Aşa că, viaţa câştigată este doar cea “pierdută” pentru Domnul Isus! E pierdută în ochii lumii, majoritatea vor zice că ţi-ai închis viaţa, că ţi-o iroseşti, că eşti nebun, atunci când vrei să asculţi de Dumnezeu! Dar, contează părerea Domnului: ţi-ai câştigat viaţa dacă Mi-o dai Mie!

Ce faci tu cu viaţa ta? Trăieşti doar pentru tine, doar ca să trăieşti? Sau ţi-ai pus viaţa în mâinile Domnului Isus?

radu scopul vieţii, viata dupa moarte, viata vesnica

Am primit mai demult un mesaj, de care am dat din nou acum câteva zile, şi cred că ar trebui să ne dea de gândit… tuturor, atât celor care folosesc şi telefoane mobile şi Biblia, cât şi celor care le folosesc doar pe primele.

Cum ar fi dacă am trata Biblia ca pe telefoanele mobile? Dacă le-am purta cu noi mereu în poşete sau în buzunare? Dacă ne-am întoarce după ea dacă am uitat-o? Dacă am umbla prin ea de mai multe ori pe zi? Dacă am folosi-o ca să primim mesaje din textul biblic? Dacă am trata-o ca şi cum nu am putea trăi fără ea? Dacă am darui-o ca şi cadou copiilor noştri? Dacă am folosi-o când călătorim? Dacă am folosi-o în caz de urgenţe? Şi încă ceva, spre deosebire de telefoanele mobile, nu trebuie să ne facem griji că vom fi deconectaţi, Isus a plătit deja factura… în avans !!

…unde e Biblia ta?

Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune. (Iosua 1:8)

radu Biblia, telefoane mobile

Am găsit de ceva vreme ceva interesant: un site care oferă cont de email pentru 10 minute! Da, ați citit bine, 10 (zece) minute - 10minutemail.com.

Poate vă întrebați la ce bun așa ceva?

Vă dau un exemplu: ajungeți pe un site care pentru a putea să citiți forumul lor sau să vedeți ce produse au în stoc vă cere să vă faceți un cont și să introduceți adresa dvs. de email. Nu aveți prea mare încredere în site, și probabil că dacă le dați adresa vă veți trezi cu mult spam. Soluția? 10minutemail.com. Intrați pe 10minutemail și vă vi se alocă imediat o adresă de email validă 10 minute. Partea frumoasă e că se poate poate prelungi tot cu câte 10 minute dacă aveți nevoie de ea mai mult timp. Și un alt avantaj e că are și inbox unde puteți primi și citi mesajele primite. Așa că, dacă pentru confirmarea înscrierii pe forumul amintit trebuie să dați click pe un link din email, puteți citi mailul fără probleme.

Email pt zece minute

După expirarea timpului de 10 minute sau după expirarea timpului de prelungire, adresa de email dispare iar utilizatorul e fericit că nu primește spam!

Am testat cu brio mailul de 10 minute, m-am înscris la un forum, și chiar dacă căsuța de email a dispărut, înscrierea la forum e tot validă!

Așa că, navigare plăcută… și fără spam!

radu email, spam

Moartea şi învierea Domnului Isus Hristos sunt de cea mai mare importanţă pentru credinţa creştină. Dacă Hristos nu a murit şi nu a înviat, atunci totul e degeaba. Dacă în schimb El a murit şi a înviat, atunci creştinul, are parte de cea mai strălucită perspectivă din câte există.

Faptul că Domnul Isus a fost răstignit pe cruce este dovedit şi relatat atât de Evanghelii, cât şi de istorici din acea perioadă, atât simpatizanţi ai creştinismului cât şi duşmani ai acestuia. În ce priveşte învierea Domnului Isus, există numeroşi martori care l-au văzut viu. Evangheliile şi prima scrisoare a lui Pavel către Corinteni menţionează mulţi martori, peste 500, care L-au văzut pe Domnul Isus viu. De remarcat faptul că la timpul scrierii scrisorii către Corinteni, Pavel menţionează că majoritatea acestor martori sunt încă în viaţă. Dacă ceea ce Pavel a scris nu putea fi verificat, cei care au fost martori oculari ar fi obiectat la scrierile lui Pavel şi nu ar fi acceptat relatarea acestuia. Însă moartea şi învierea Domnului Isus este cel mai măreţ eveniment din istoria întregii omeniri.

Chiar răspunsul la întrebarea: “Este viaţă după moarte?” este dat de învierea Domnului Isus. Dacă Domnul Isus nu a înviat, atunci înseamnă că totul se sfârşeşte la mormânt, şi viaţa de pe acest pământ nu are nici o altă finalitate. Nu există nădejde şi nu există scop. Dacă totul se sfârşeşte aici, atunci “să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.”.

Însă învierea Domnului Isus din morţi ne dă tocmai această nădejde. El a înviat, şi aceasta dovedeşte că există viaţă după moarte! El a înviat, aşa că există o înviere a morţilor.

De ce a fost răstignit Domnul Isus?

El a strigat pe cruce: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. E o întrebare tulburătoare. Dumnezeu Tatăl L-a părăsit pe Dumnezeu Fiul. De ce? Răspunsul se găseşte în noi. Din cauza noastră a fost părăsit Domnul Isus. El spune că îşi dă viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi. Aş vrea să explic puţin lucrul acesta.

Dumnezeu a hotărât că răsplata pentru păcat este moartea. Dar în Vechiul Testament, Dumnezeu a dat o lege evreilor, iar oridecâteori păcătuiau, nu primeau ei ce se cuvenea, adică moartea, ci ei trebuiau să aducă pentru iertarea păcatelor lor un miel, care murea în locul lor, şi se considera că păcatul omului trecea asupra mielului, care era astfel omorât. Odată cu venirea Domnului Isus, El a fost considerat mielul care ne-a luat nouă locul. Păcatele noastre au trecut asupra Lui. Păcatele noastre, şi ale întregii omeniri. Toate păcatele, dintotdeauna, din trecut şi din viitor, asupra Lui. Păcatele şi crimele lui Hitler şi ale lui Lenin asupra Lui. Dar şi păcatele mele şi ale tale asupra Lui. Tot ce a fost, este şi va fi păcat, a trecut asupra Lui. Şi din cauză că Dumnezeu Tatăl nu poate suporta păcatul, L-a părăsit pe Domnul Isus, acolo, când era pe cruce. Dar prin aceasta, păcatul tuturor care acceptă faptul că Domnul Isus a murit pentru ei, este iertat înaintea lui Dumnezeu. Poţi fi liber de orice păcat crezând în moartea substitutivă a Domnului Isus. Deoarece moartea şi învierea Domnului Isus sunt evenimente istorice reale, putem fi iertaţi, putem fi împăcaţi cu Dumnezeu şi putem să ne petrecem veşnicia împreună cu El.

Nimic nu e mai minunat decât aceasta! Domnul Isus a înviat, arătând că moartea nu are ultimul cuvânt. Şi toţi cei ce cred în El vor învia şi ei, ca să fie totdeauna cu Cel în care au crezut. Dar este şi reversul medaliei. Toţi cei care nu au crezut în El vor învia şi ei, dar pentru a fi totdeauna despărţiţi de El, în pedeapsa veşnică.

De răspunsul la întrebarea următoare depinde viaţa şi perspectiva ta veşnică:

Hristos a înviat! Crezi tu lucrul acesta?

radu Dumnezeu, inviere, viata dupa moarte, viata vesnica

Cu toții ne-am întâlnit cu prezentări (în special PowerPoint) de proastă ori foarte proastă calitate. Câteva sfaturi mici pot să îmbunătățească semnificativ prezentările pe care le facem și vor face ca acestea să se remarce din multele prezentări susținute. Ideile pe care le sugerez aici sunt o parte preluate/prelucrate din cartea “Presentation Zen” (Garr Reynolds) iar altele sunt din propria experiență.

1. nu folosi efecte pentru tranziția între sliduri, și nici pentru elemente din slide. Slidul e frumos să apară tot dintr-o dată, fără a obosi pe cei ce urmăresc prezentarea. (am văzut prezentări în care textul apare după ce se învârte de vreo trei patru ori, ceea ce e de-a dreptul neplăcut și obositor - iar după trei asemenea sliduri oamenii sunt obosiți și deranjați de stilul prezentării.
2. regula 1 - 7 - 7:
   • o idee centrală per slide
   • maxim şapte linii de text
   • maxim şapte cuvinte per linie de text

   Prea mult text nu poate fi urmărit. E greu de păstrat o asemenea regulă, dar încercând să o respecţi vei fi mai concis

3. evită stilul PowerPoint cu bulinuţe - PowerPoint şi Keynote au creat un tipar pentru crearea (neinspirată) a prezentărilor - nu urma exemplul majorităţii. Cu toţii ne-am plictisit de bulinuţe - fă prezentarea ta să arate diferit! Asta nu înseamnă că nu mai trebuie să foloseşti niciodată bulinuţe, dar totuşi, nu orice idee trebuie prezentată cu bulinuţe.
4. nu repeta ceea ce vei spune - prezentarea pe care o ţii e însoţită de suportul vizual cu ajutorul proiectorului, dar nu trebuie să citeşti din sliduri - şi cei ce te urmăresc pot face asta. Mai degrabă slidurile trebuie să întărească ideea ta şi să îi ajute pe oameni să reţină ceea ce spui - de multe ori, asta se poate face cu o imagine sugestivă sau cu un “slogan” bine ales. Evită bulinuţele.
5. fii creativ - foloseşte-ţi imaginaţia. Faci prezentări pentru oameni, nu pentru calculatoare. Prezentarea trebuie să îi capteze pe cei care te ascultă. Fă din ea o poveste bine spusă. Nu uita că oamenii au sentimente, şi filtrează ceea ce spui prin sentimentele lor şi prin starea lor de spirit - aşa că, creează un cadru plăcut poveştii pe care eşti pe cale să le-o prezinţi.
6. fii simplu - nu încărca slidurile doar de dragul de a arăta câte ştii şi de dragul informaţiei. O idee bine scrisă, împreună cu o imagine care face mai mult decât o mie de cuvinte, vor acea impact asupra celor ce te ascultă. Păstrează în slidurile tale un echilibru vizual care să încânte privirea.
7. fii profesional - gândeşte-ţi prezentarea. Cei care te ascultă aşteaptă ceva interesant de la tine, ceva gândit! Ia un creion şi o foaie şi schiţează-ţi mai întâi prezentarea pe hârtie - scrie, şterge, corectează şi doar apoi pune-o pe calculator. Foloseşte imagini de calitate, nu rebuturi. Chiar dacă nu eşti designer, cu puţin efort şi puţină muncă de căutare poţi da un aspect plăcut slidurilor şi poţi găsi imaginile potrivite.

Exemplu la regula nr. 6:

Era odată un negustor care a deschis un magazin de peşte. A pus o siglă afară, pe care scria: “Noi vindem peşte proaspăt aici!”. La câteva zile vine copilul şi îi spune: “Nu scrie că noi vindem, ca şi cum ar trebui noi să ieşim în evidenţă.” După câtva timp, vine soţia lui şi îi spune: “Taie cuvântul aici, doar e evident!”. Nu după mult timp vecinul îi spune: “Auzi, cred că se subânţelege că vinzi peşte, ce altceva ai putea face cu peştele, decât să îl vinzi?” Acum sigla arăta astfel: “Peşte proaspăt!” După ceva vreme vine fratele negustorului nostru şi spune: “Hm… pentru toţi e evident că peştele e proaspăt. Ai scris că e proaspăt ca şi cum ai lăsa loc la vreo urmă de îndoială. Scrie doar : peşte.” Sigla avea acum doar un cuvânt: peşte. Dar mai apoi, cineva a venit cu ideea: e clar că vinzi peşte şi că e proaspăt, se simte de departe, după miros. Negustorul şi-a dat seama că acum nu mai era nevoie nici de cuvântul “peşte”.

Cred că e o ilustraţie bună a ideii de a simplifica lucrurile.

Data viitoare când faci o prezentare, încearcă să respecţi cât mai multe din regulite de mai sus. Sunt de bun simţ. Uneori nu toate se potrivesc, există feluri diferite de prezentare - unele mai tehnice necesită linii de cod, citate, formule, şi în mod evident vor avea mai mult text. Dar ideea trebuie să rămână aceeaşi. Şi nu uita, prezentarea nu trebuie să îţi ia locul sau să repete ceea ce tu spui. Ea e moartă fără ca tu să îi dai viaţă prin povestea pe care o spui atunci când … o prezinţi. Povesteşte cu entuziasm! Foloseşte slidurile pentru a întări ceea ce spui şi pentru a ajuta auditoriul să îţi reţină ideea.

Construieşte-ţi prezentarea cu următoarea întrebare în minte: dacă ar fi ca cei care mă ascultă să reţină o singură idee din ceea ce spun eu, care trebuie să fie aceasta? - şi consideră-te fericit dacă vor rămâne cu acea idee!

radu prezentari, sliduri powerpoint

Vreau să abordăm în acest articol un alt mit des întâlnit, să-l numim “mitul destinului comun”. Va să zică, unde or să meargă toţi, acolo o să merg şi eu, ce se întâmplă cu toţi o să se întâmple şi cu mine.

Oare chiar aşa să fim de indiferenţi faţă de destinul nostru etern? Greu de crezut că gândim în felul acesta când e vorba de viaţa noastră pe acest pământ. Ne place să fim unici, ne place să fim printre acei puţini care într-un anume domeniu se remarcă cu ceva, ne place să ieşim în evidenţă, trebuie să recunoaştem. De fapt, nu vrem să ne pierdem în mulţime. Nu suntem un nimeni, zicem noi. Suntem valoroşi şi vrem ca alţii să ne aprecieze pentru ceea ce suntem. Vrem să studiem la cele mai bune şcoli, vrem să avem cel mai bun loc de muncă, vrem să avem cea mai fericită viaţă şi familie, vrem, vrem, vrem…

Dar pentru viitorul care ne stă înainte ce vrem? Vrem să mergem unde merg cei mai mulţi? Nu cred. Domnul Isus spune:

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt ceice o află. (Matei 7:13-14)

Aşa e, cei mai mulţi sunt pe calea cea lată. Dar cred că orice om preocupat de viitorul său veşnic vrea să fie printre cei puţini care apucă pe calea care duce la viaţă, la cer. Vrei să fii şi tu acolo, cu siguranţă! Domnul Isus dă răspunsul cum se poate ajunge acolo:

Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6)

El este Calea, nu o cale, ci singura cale. Prin credinţa în El se ajunge în cer.

Tu încotro vrei să o apuci?

P.S. îmi pare rău pentru publicarea articolului cu o săptămână întârziere.

radu calea spre cer, destin, Mituri, viata vesnica

Întrebarea veşniciei este una capitală pentru orice om. Avem în noi acest gând şi această dorinţă, de a trăi veşnic. De fapt, uneori ne purtăm şi trăim în aşa fel ca şi cum chiar am trăi o veşnicie pe acest pământ, uitând cât de trecători suntem în această lume. De altfel, ce s-ar întâmpla cu această lume dacă totul s-ar termina la mormânt? O întrebare cu răspuns sumbru… tot ce e frumos, tot ce e nobil, orice ne aduce bucurie şi speranţă, orice gând bun şi orice faptă bună, orice dovadă de dragoste arătată celor apropiaţi sau depărtaţi, orice zâmbet… toate ar fi în zadar. Goană după vânt! E ca şi cum te-ai lupta cu pumnul în vânt. Pentru ce am mai trăi, pentru ziua de mâine? Şi ziua de mâine pentru ce o trăim, pentru cea care urmează după ea? Şi ultima zi din viaţă pentru ce am trăi-o? Pentru nimic! Dacă la moarte s-ar sfârşi totul, am trăi fiecare zi pentru următoarea, şi în final pentru ca să murim. Oare atât înseamnă viaţa?

Să fim sinceri cu noi înşine, avem aşteptări mai mari de atât. Conştienţi fiind că există veşnicia, avem o altă perspectivă.

Dacă întrebi pe cineva

- Eşti mântuit?

răspunsul va veni foarte probabil

- Dumnezeu ştie.

E drept. Întrebarea se pune, pot eu fii sigur că sunt mântuit? Pentru unii poate părea o aroganţă spirituală, însă înţelegeţi-mă bine, este de o importanţă capitală să ştiu cum va fi veşnicia care îmi stă înainte, dacă o voi pentrece în fericire veşnică sau în chin veşnic! Tuturor ne place să avem certitudini, aşa că aceasta probabil că este cea mai bună certitudine pe care o poţi avea: faptul că poţi ştii dacă eşti mântuit sau nu.

Într-un articol anterior am ajuns la concluzia că Biblia este adevărată, şi ea este autoritatea care ne poate clarifica aceste lucruri. Ei bine, Biblia spune că poţi să ştii dacă eşti mântuit sau nu (răsuflu uşurat la o asemenea veste bună). Mai jos voi reda câteva versete care sunt foarte clare în această privinţă:

Să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. (1 Ioan 5:13)

Observaţi aici certitudinea acestei afirmaţii pe care o face Apostolul Ioan. Aveţi viaţa veşnică! Să ştiţi că o aveţi, voi care credeţi în Domnul Isus! Nu veţi avea, nu poate că, nu să speraţi că aveţi viaţa veşnică, nu veţi vedea voi, sau ştie numai Dumnezeu! Nu, no way! Voi puteţi ştii că o aveţi, dacă credeţi în Isus Hristos, ca Fiul al lui Dumnezeu care Şi-a dat viaţa pentru voi! Dumnezeu vă dă această viaţă celor ce credeţi în El, şi doreşte ca voi să ştiţi aceasta! De ce? Pentru ca toţi care credem în El să ne putem bucura încă de pe acum de ea!

E ca şi cum cineva îmi promite că îmi va da o vilă de lux peste un an. Nu mi-o dă acum, dar îmi dă cheile, ca să ştiu că e a mea, că e pregătită pentru mine şi că voi intra în posesia ei. Eu mă bucur de pe acum de ea.

Cine crede în Fiul [lui Dumnezeu], are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (Isus Hristos, în Ioan 3:36)

Un alt verset cutremurător de clar! Sunt cuvintele Domnului Isus însuşi! Cine crede în El, are viaţa veşnică! Aici Domnul Isus zice şi alternativa, şi grozav lucru este să înduri mânia lui Dumnezeu care să rămână peste tine o veşnicie întreagă!

Biblia nu doar că ne învaţă că există viaţă veşnică, cu ea ne şi dă siguranţa acesteia. Putem ştii foarte clar dacă avem sau nu această viaţă veşnică! Nu e o chestiune ascunsă sau necunoscută!

Verdictul final depinde însă de alegerea ta… crezi în Cel ce Şi-a dat viaţa pentru tine?

radu adevarul absolut, Biblia, Dumnezeu, Mituri, siguranta, viata vesnica

Am auzit de multe ori ideea că la sfârşitul vieţii, când omul moare, Dumnezeu îi cântăreşte faptele bune şi faptele rele, iar dacă cele bune sunt mai multe sau mai grele, atunci omul merge în rai, iar dacă nu… merge în iad. Aşa să fie oare? Ce ne face să credem una ca asta? Este important să ştim dacă putem fi mântuiţi făcând fapte bune sau nu, ca să ştim ce să facem!

Ei bine, hai să vedem cum stau lucrurile. E firesc ca toţi oamenii să aibă aceleaşi condiţii ca să fie mântuiţi, şi să aibă drepturi egale în această privinţă. Adică vreau să spun, nu ar fi corect ca unul să facă ceva pentru a fi mântuit, iar altul, poate pentru că e mai sărac, să nu poată să facă acel ceva. Trebuie ca toţi să fie pe aceeaşi poziţie.

Se pune atunci întrebarea: câte fapte bune să fac pentru a fi mântuit? Ce fapte să fac pentru a fi mântuit? Trebuie să vizitezi 10 locuri sfinte, să spui anumite rugăciuni şi să ajuţi pe cât mai mulţi oameni. Da, sună bine pentru noi. Ni se pare corect. Ni se pare că TREBUIE să facem ceva. Dar, dacă trebuie să fac lucrurile acestea, cum e cu cei care nu le pot face, ori fiindcă sunt săraci, ori fiindcă sunt bolnavi, ori din alte motive. Atunci nu mai suntem pe aceeaşi poziţie… şi nu e drept.

Trebuie să existe o altă cale. E imposibil de determinat cum poate înclina cântarul spre faptele bune. La un păcat câte fapte bune trebuie să fac? … la o minciună câte vorbe bune trebuie să spun? Dar la un furt, sau la un omor? Sau criminalii nu mai au nici o şansă? Dar hoţii? Dar mincinoşii? Dar oamenii de bine, care doar câteodată mai greşesc? E vreo diferenţă între aceştia?

Trebuie să fie altă cale, una mai bună. Ştii… e interesant cum avem impresia că prin ceea ce facem merităm raiul. Îţi dau un exemplu: gândeşte-te la un delapidator, unul care fură mult, enorm - îşi însuşeşte sume care nu îi aparţin. Imaginează-ţi că omul ăsta, fie din convingeri religioase, fie din alte motive, se gândeşte să înfiinţeze un orfelinat, să ajute pe săraci şi să facă alte fapte bune. În cele din urmă este descoperit. Judecătorul trebuie să dea verdictul. Este el nevinovat? Poate fi el considerat nevinovat, pe baza faptului că a făcut şi atâtea fapte bune? Să fim sinceri cu noi înşine… nu, nu e nevinovat. Faptele bune nu îl scutesc de pedeapsă. Oare pe noi ne-ar scuti faptele bune? Merităm raiul pentru că facem fapte bune?

Biblia spune că

cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într’o singură poruncă, se face vinovat de toate. (Iacov 2:10)

Aşa e, nu? Delapidatorul nostru e vinovat, şi la fel suntem şi noi. Adică noi am considera pe judecător nedrept dacă l-ar declara nevinovat pe cel în cauză. Nici noi nu suntem scutiţi de la acest verdict de vinovăţie. Eu unul nu pot zice că nu am călcat vreodată o poruncă… o şi încă nu am călcat una… ci multe. Asta mă face vinovat de călcarea în picioare a întregii legi.

Aşadar cum rămâne cu criminalul, hoţul, mincinosul sau cu omul de bine care greşeşte doar câteodată?

Faptele bune nu stau în picioare în a ne garant veşnicia în rai. Care e Calea atunci? Trebuie să existe una mai bună! Tot Biblia zice creştinilor:

Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9)

Dacă mântuirea ar fi fost posibilă prin fapte, acestea ar fi fost un motiv de laudă pentru unii. Adică unii ar fi făcut fapte mai multe şi ar fi pretins că merită să fie mântuiţi, mai mult decât alţii. Dar, din fericire, acestea nu mai intră în discuţie. Mântuirea se capătă prin har (adică e un dar nemeritat din partea lui Dumnezeu), crezând în El.

radu Biblia, fapte bune, Mituri

În week-end am fost la Vlădeasa, mai precis sâmbătă. Aveţi idee cât de mare era zapada?

În satul Bologa, adică înainte de a începe urcuşul, zăpada era de vreo 5 cm. Odată ce ai început traseul spre cabana Vlădeasa zăpada creştea considerabil, pâna la aprox 50-60 cm.

Căsuţă îngropată în zăpadă

Pe o cărare îngustă - strat mare de zăpadă

În continuare nişte poze din vârf, de pe undeva la 1800 m înălţime. Brăduţi îmbrăcaţi complet în zăpadă, un strat de mai bine de 1 m grosime. Fascinant.

Toiag de 1.5 m în zăpadă

Braduţi acoperiţi

Staţia meteo

Brazi sub zăpadă

Capodoperă a Creatorului

La polul nord :)

A fost fascinant! Vă recomand. Cine doreşte să se alăture în alte ieşiri, vă rog sa mă anunţaţi.

radu iarna, vladeasa

Crede şi nu cerceta… Acesta este mitul credinţei oarbe, care spune că trebuie să crezi fără să gândeşti, fără să examinezi lucrurile. Unde scrie asta? În Biblie, nu-i aşa? Nicidecum! Nu scrie nicăieri în Biblie aşa ceva. Nici în traducerea Cornilescu, nici în traducerea Ortodoxă, şi nici în vreo altă traducere. Ca dovadă, s-au găsit zero rezultate aici .

Cred că trebuie să ne dezobişnuim să credem lucrurile fără a le cerceta. Citim ziare şi credem ce scrie în ele. Ascultăm ştiri şi credem tot ce ni se spune. Dar citim Biblia, şi o punem la îndoială fără să cercetăm. De ce suntem oare atât de ignoranţi? De ce avem această tendinţă? Şi mai ales când e vorba despre lucrurile cu adevărat importante. Te provoc, cercetează Scriptura! Pune la încercare Biblia! Examinează-o cu toată atenţia!

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire (2 Timotei 3:16)

De fapt, chiar Biblia spune:

Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun. (2 Tesaloniceni 5:21)

Ei bine, cum rămâne cu mitul credinţei oarbe? Biblia nu îl încurajează. De fapt, din contră, Dumnezeu te îndeamnă să cercetezi Cuvântul Său. În cartea Faptelor Apostolilor există nişte oameni care sunt lăudaţi pentru faptul că, după cel îl auzeau pe Pavel vorbind, mergeau acasă şi cercetau Vechiul Testament, ca să vadă dacă Pavel are dreptate sau îi înşeală. Ba chiar se spune despre aceşti oameni că aveau o inimă aleasă, şi cercetau Scripturile în fiecare zi. Nu crede ce spun eu, cercetează! Vezi dacă e aşa sau nu!

Bine, vei zice, dar aceste lucruri sunt pentru cei înguşti la minte, doar oricine ştie că să crezi în Dumnezeu este o aberaţie. Aşa să fie oare? Nu cred. Adevărata ştiinţă nu contrazice Biblia! Hai să vedem câteva exemple:

Luca, unul din evanghelişti, care era şi doctor, îşi începe în felul următor Evanghelia (adresându-se unui anume Teofil): “am găsit cu cale, după ce am făcut cercetări cu deamănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la originea lor, să ţi le scriu în şir, unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit”. Ioan confirmă şi el în evanghelia sa că a scris aceste lucruri pentru ca noi să credem că Isus este Trimisul lui Dumnezeu, şi crezând să avem viaţa veşnică. Vedem de aici că nu ni se cere să credem lucruri absurde. Luca cercetează amănunţit, caută dovezi şi le prezintă, şi doar astfel îşi scrie evanghelia, pentru ca să putem cunoaşte baza solidă, temelia învăţăturilor Bibliei.

Greutatea aerului (presiunea atmosferică)

Încă cu mult înainte ca Toricelli să demonstreze în 1643 faptul că aerul are o anumită greutate (presiunea atmosferică), cu ajutorul primului barometru, Biblia spunea prin Iov:

Cînd [Dumnezeu] a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor Iov 28:25

Iar când în vechime oamenii credeau că Pământul este plat, tot Biblia spunea de “rotocolul pământului”, doar pentru a se dovedi mai târziu şi acest adevăr.

Oameni de ştiinţă care au crezut în Dumnezeu

Multe nume sonore pot să apară în acest paragraf. Menţionez că unii dintre ei au crezut în Dumnezeu din toată inima, iar alţii au acceptat doar existenţa Lui, şi imposibilitatea apariţiei acestei lumi din nimic, fără a recunoaşte însă faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu care este interesat de fiecare om în parte, un Dumnezeu personal.

Voi da o listă cu câteva nume:

Nicolaus Copernic

Johannes Kepler

Galileo Galilei

Rene Descartes

Sir Isaac Newton - om de ştiinţă, matematician, fizician, astronom, a crezut cu tărie în existenţa lui Dumnezeu. În lucrarea sa, Principia, scrie:

Sistemul atât de frumos al Soarelui, planetelor şi cometelor a putut lua fiinţă doar din sfatul şi stăpânirea unei Fiinţe inteligente şi puternice.

Michael Faraday - un creştin devotat în întregime învăţăturilor Bibliei.

Albert Einstein - cine nu a auzit de el? Einstein confirmă:

Cred într-un Dumnezeu care se descoperă în armonia ordonată a ceea ce există. (Albert Einstein)

Există cu siguranţă şi multe alte nume cunoscute care îşi afirmă credinţa în Dumnezeu, după cum există şi din aceia care spun că nu există Dumnezeu. Totuşi, Biblia spune oamenilor:

Însuşirile nevăzute ale Lui [Dumnezeu], puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi. (Romani 1:20)

Ceea ce Biblia zice, rămâne în picioare, dincolo de orice ar zice oamenii de ştiinţă. Nu te poţi dezvinovăţi! Dumnezeu însă nu îţi cere o credinţă oarbă! Caută, şi vei găsi! Şi odată ce Îl găseşti îţî garantez că nu vei regreta niciodată!

radu Biblia, credinta, Dumnezeu, Mituri