Moartea şi învierea Domnului Isus Hristos sunt de cea mai mare importanţă pentru credinţa creştină. Dacă Hristos nu a murit şi nu a înviat, atunci totul e degeaba. Dacă în schimb El a murit şi a înviat, atunci creştinul, are parte de cea mai strălucită perspectivă din câte există.
Faptul că Domnul Isus a fost răstignit pe cruce este dovedit şi relatat atât de Evanghelii, cât şi de istorici din acea perioadă, atât simpatizanţi ai creştinismului cât şi duşmani ai acestuia. În ce priveşte învierea Domnului Isus, există numeroşi martori care l-au văzut viu. Evangheliile şi prima scrisoare a lui Pavel către Corinteni menţionează mulţi martori, peste 500, care L-au văzut pe Domnul Isus viu. De remarcat faptul că la timpul scrierii scrisorii către Corinteni, Pavel menţionează că majoritatea acestor martori sunt încă în viaţă. Dacă ceea ce Pavel a scris nu putea fi verificat, cei care au fost martori oculari ar fi obiectat la scrierile lui Pavel şi nu ar fi acceptat relatarea acestuia. Însă moartea şi învierea Domnului Isus este cel mai măreţ eveniment din istoria întregii omeniri.
Chiar răspunsul la întrebarea: “Este viaţă după moarte?” este dat de învierea Domnului Isus. Dacă Domnul Isus nu a înviat, atunci înseamnă că totul se sfârşeşte la mormânt, şi viaţa de pe acest pământ nu are nici o altă finalitate. Nu există nădejde şi nu există scop. Dacă totul se sfârşeşte aici, atunci “să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.”.
Însă învierea Domnului Isus din morţi ne dă tocmai această nădejde. El a înviat, şi aceasta dovedeşte că există viaţă după moarte! El a înviat, aşa că există o înviere a morţilor.
De ce a fost răstignit Domnul Isus?
El a strigat pe cruce: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. E o întrebare tulburătoare. Dumnezeu Tatăl L-a părăsit pe Dumnezeu Fiul. De ce? Răspunsul se găseşte în noi. Din cauza noastră a fost părăsit Domnul Isus. El spune că îşi dă viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi. Aş vrea să explic puţin lucrul acesta.
Dumnezeu a hotărât că răsplata pentru păcat este moartea. Dar în Vechiul Testament, Dumnezeu a dat o lege evreilor, iar oridecâteori păcătuiau, nu primeau ei ce se cuvenea, adică moartea, ci ei trebuiau să aducă pentru iertarea păcatelor lor un miel, care murea în locul lor, şi se considera că păcatul omului trecea asupra mielului, care era astfel omorât. Odată cu venirea Domnului Isus, El a fost considerat mielul care ne-a luat nouă locul. Păcatele noastre au trecut asupra Lui. Păcatele noastre, şi ale întregii omeniri. Toate păcatele, dintotdeauna, din trecut şi din viitor, asupra Lui. Păcatele şi crimele lui Hitler şi ale lui Lenin asupra Lui. Dar şi păcatele mele şi ale tale asupra Lui. Tot ce a fost, este şi va fi păcat, a trecut asupra Lui. Şi din cauză că Dumnezeu Tatăl nu poate suporta păcatul, L-a părăsit pe Domnul Isus, acolo, când era pe cruce. Dar prin aceasta, păcatul tuturor care acceptă faptul că Domnul Isus a murit pentru ei, este iertat înaintea lui Dumnezeu. Poţi fi liber de orice păcat crezând în moartea substitutivă a Domnului Isus. Deoarece moartea şi învierea Domnului Isus sunt evenimente istorice reale, putem fi iertaţi, putem fi împăcaţi cu Dumnezeu şi putem să ne petrecem veşnicia împreună cu El.
Nimic nu e mai minunat decât aceasta! Domnul Isus a înviat, arătând că moartea nu are ultimul cuvânt. Şi toţi cei ce cred în El vor învia şi ei, ca să fie totdeauna cu Cel în care au crezut. Dar este şi reversul medaliei. Toţi cei care nu au crezut în El vor învia şi ei, dar pentru a fi totdeauna despărţiţi de El, în pedeapsa veşnică.
De răspunsul la întrebarea următoare depinde viaţa şi perspectiva ta veşnică:
Hristos a înviat! Crezi tu lucrul acesta?
radu Dumnezeu, inviere, viata dupa moarte, viata vesnica
Comentarii recente